Despre mine

Fotbalul a însemnat și înseamnă în continuare timp petrecut alături de familie și de prieteni, înseamnă relaxare, emoție și suspans, înseamnă terapie. Fotbalul a stat la intercepție și când eu am început să îmi dezvolt o altă pasiune, scrisul. Așa că am combinat două simpatii și am început un blog, ajuns azi în această formă. Spor la citit și sper să iți placă sistemul meu de joc de scris! 🙂

Primul pas pe stadion n-am să-l uit pân’ am să mor, vorba cântecului. Tata m-a luat cu el la Steaua-Neman Grodno, un meci de Cupa Uefa terminat 0-0, din care eu am înțeles că fotbalul este frumos. Nici nu am avut nevoie de goluri ca să trag concluzia asta. De atunci, mi s-a lipit de suflet ca marca de scrisoare.

Au urmat sute de meciuri, legate între ele de tramvaiul 41. De la Ghencea, în Regie, în Giulești. Cu mici ocoluri la CS Otopeni, FC Național, Dinamo, Juventus Colentina. Apoi am continuat cu vizite pe stadioanele din țară: Timișoara, Ploiești, Cluj, Pitești, Giurgiu. Am fost norocoasa care a prins o victorie a lui Arsenal pe Emirates în fața lui United și cea care a cântat imnul alături de mii de suporteri pe Parc de Princes, la Elveția-România, în 2016.  Sper ca pasiunea mea pentru fotbal să îmi continue călătoria, pe care o voi povesti cu tot dragul aici.

Mi-am exersat semnătura de editorialist. Încă o am.

Asta pentru că imi doream să scriu editoriale în Gazeta Sporturilor. Și normal că primul lucru pe care îl faci în acest proces este să îți exersezi autograful. Ce e mai frumos decât să-ți vezi numele la finalul unei povești pe care ai scris-o din suflet.

Drumul meu în jurnalismul sportiv a început cu o practică acolo unde mă visam de mică, la Gazeta Sporturilor. Apoi a urmat o pauză în care am intrat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, la Universitate. Apoi am lucrat ca voluntar pentru site-ul ligab.ro și tremuram de emoții de copil fericit când trebuia să le iau interviuri lui Clement Pălimaru și Mugurel Dedu. Mergeam la meciurile la CS Otopeni, Juventus Colentina și Dinamo 2 și intram la Radio Gsp să spun echipele de start și fazele importante. Am ramas în memoria ascultătorilor cu „Schimbare: Iese Ursu, intră Lupu!”. Mai multe despre acele vremuri, în vlogul cu colegul de atunci, Răzvan Luțac.

O poezie despre Rapid

Primul meu job a fost în firma de publicitate Next Advertising, unde m-am prezentat la interviu cu un CV aproape gol, completat doar cu practica de la Gazetă și voluntariatul de la Ligab.ro. Când am ajuns la discuția despre pasiuni, eu am vorbit despre fotbal. Apoi le-am recitat poezia pe care am scris-o despre Rapid. Și m-au angajat. Și m-au învățat multe despre publicitate, dar și despre cum să fii om bun, serios și corect. Și despre cum să cauți idei bune, să nu te mulțumești cu prima idee care îți vine în cap. Și apoi m-au înțeles când m-am mutat, doi ani mai târziu, la First Content, să lucrez în marketing sportiv. Știau că acolo bătea inima mea.

Eu sunt 12, primul titular

Acolo am lucrat pentru proiectul Eu sunt 12 încă din primele lui zile, mi-am întâlnit idolii copilăriei, am fost la EURO 2016 la meciul Elveția-România, am fost și eu printre românii care au defilat prin Paris, îmbrăcați în galben, cântând imnul țării. Tot în vremea aia, Daniel Niculae a recitat într-un interviu o strofă din poezia scrisă de mine despre Rapid. Și tot atunci am auzit cuvintele magice: o să mergi în Sankt Petersburg, să faci un interviu cu Mircea Lucescu (antrena pe Zenit). Nici nu pot exprima total în cuvinte ce sentimente m-au încercat în tot acest timp. Eram primul titular într-un vis devenit realitate.

Cum? Ruși pe Bară?

Blogul a aparut in 2014, iar din octombrie 2016 există și pe Facebook. I-am găsit numele într-o seară, când plecam de la birou, de la Next, spre casă. Pur și simplu mi-a trecut prin cap: Ruj pe Bară. Așa se va numi. Uneori și Ruși pe Bară, în combinație cu priviri nedumerite ale oamenilor.

O zi importantă din viața lui a fost conferința lui Gheorghe Hagi, rămasă în memoria noastră cu fraza „lungă și pe-a doua”. Am furat câteva minute din conferință, le-am postat și mi-am spus părerea despre Hagi și despre oamenii care îl ironizează cu răutate. Fără să mă încumet să cred că lumea va reacționa.

2.331.283 vizionări

34.000 like-uri la postare

36.411 share-uri

3.000 comentarii

5.000 de like-uri la pagina Ruj pe Bară

Și așa a primit benzină în rezervor dragul meu Ruj pe Bară.

Ruj pe Bară. Punct de pornire pentru prietenie

Între timp, Mircea Meșter m-a convocat in echipa lui de scris cronici-satiră despre meciurile din UCL. Scriu alături de el de 3 ani și am trecut de faza în care mă plimbam noaptea prin cartier, în căutare de inspirație. Câteva exemple de cronici găsești în categoria Colaborări.

În 2018, am intrat oficial în comunitatea Arsenal Romanian Supporters Club, iar în martie 2019, am fost pentru prima oară la un meci în Premier League: Arsenal – Man United (2-0), cel mai bun meci jucat de Arsenal în sezonul 2018-2019. Despre experiența de atunci am povestit într-un top al amintirilor despre fotbal.

„Viața e frumoasă, dar merită trăită”

Aceste cuvinte minunate, powered by Gică Hagi, sunt motto-ul proiectului Ruj Pe Bară. Și nu e o glumă, eu chiar cred în cuvintele astea și le repet oricând mi se pare că se potrivesc contextului.

Pentru că viața chiar e frumoasă, dar noi nu o trăim așa cum se cuvine. Suntem încețoșați de griji, frustrări și invadați de like-uri și postări de pe rețelele sociale. De multe ori, trăim mai mult în afara noastră, preocupați să ne integrăm, să fim validați, să nu greșim, să facem bani (ah, ce lungă e lista).

Concluzia e următoarea: Hagi și cuvintele lui o să-mi rămână ștampilă pe suflet toată viața. Care e frumoasă și merită trăită.

Așa că… încântată de cunoștință

Aici Andreea Cio, gazda ta într-o călătorie printre articole scrise din pasiune pentru fotbal și cu drag pentru momentele frumoase, petrecute în preajma stadioanelor. Pe mine m-a convins să iubesc fotbalul un meci fără goluri, așa că am încredere că si cuvintele mele potrivite o să te convingă să-ți fie sportul ăsta nebun și mai drag de acum înainte.