Orașul lui Maradona

Maradona încă trăiește. Napoli nu l-a lăsat să dispară. Don Diego e prezent pe orice străduță din oraș. Zâmbește din picturile murale superbe, mângâie mingea în tablourile așezate cu grijă pe pereții pizzeriilor și își etalează numele răsunător la fiecare tarabă cu tricouri. Oriunde te uiți, hop și el! Napoli e orașul lui Maradona de mai bine de trei decenii și așa va rămâne.

De cum ajungi în oraș, de la balcoane încep să fluture în bătaia vântului steaguri cu Napoli. Orașul de sub Vezuviu respiră fotbal. Fără el, viața ar fi gri. Așa, capătă alte nuanțe. Nuanța lor preferată este azurul, acel albastru deschis pe care, odinioară, Diego Armando Maradona îl purta mândru când intra pe teren.

Cele două Scudetto cucerite la sfârșitul anilor ’80 l-au transformat pe Diego într-o icoană la Napoli. Este respectat și iubit de toată lumea, fie că vorbim de cei mai în vârstă, care l-au prins jucând, fie că vorbim de cei tineri care au auzit povești și au văzut goluri pe Youtube.

În Napoli, limba universală nu e italiana, nici engleza. E maradoniana. Dacă îl iubești pe Diego, ești prietenul lor. Zidurile sunt pline cu picturi cu Maradona, care mai de care. Pe sârmele de rufe dintre blocuri plutesc în neștire tricourile lui cu Napoli și cu Argentina.

Dintr-un bar auzi că se servește Maradona spritz, o băutură albastră (normal!). Mai mergi puțin și dai peste “Bar Maradona”. Câțiva metri mai la stânga, un domn care vinde la o tarabă te întreabă dacă nu cumva dorești un tricou cu Maradona. Pare un fel de lumea lui Barbie, dar cu Don Diego în azur în loc de fata blondă în roz.

Apogeul este atins când intri în cartierul spaniol. Puhoiul de lume se îndreaptă în aceeași direcție, parcă teleghidat, printre terase și magazine. În partea de sus a cartierului, așteaptă altarul dedicat lui Diego.

E ceva greu de descris în cuvinte. Parcă simți cum te veghează de acolo de sus, din Împărăția Fotbalului. Pictura murală uriașă cu el purtând celebrul tricou cu sponsorul Mars este o adevărată operă de artă. Parcă ar fi acolo de secole, ca piramidele din Egipt. Turiștii vin să o admire, să facă poze și pleacă fericiți. Nu l-a cunoscut niciunul pe Maradona, dar parcă toți îl știu de o viață. 

“Ciao, don Diego!”, se pierde un salut printre blocuri. Oameni din toată lumea vin să-l salute și să-i mulțumească pentru amintiri și pentru dragostea nebună pentru fotbal. Ce sentiment minunat, ce sentiment azur!

În dicționar, azurul este descris drept culoarea cerului într-o zi senină. Un lucru e cert: cât timp Maradona va străluci pe străzile aglomerate, în Napoli va fi mereu senin. 

Grazie, Don Diego!